Gânduri după ultimele săptămâni din mass-media

De câteva luni de zile continui să mă minunez de luările de poziție ale unor părți referitor la familia Bodnariu. Încă sunt bulversat de ignoranța unor formatori de opinie sau de lipsa profesionalismului în presa românească. Totul a culminat cu articolul doamnei politolog Alina Mungiu Pippidi, în care a susținut că toată anvergura din jurul acestui caz nu e decât manipularea ieftină a țarului Putin.

Ultimele săptămâni m-au făcut să realizez câteva lucruri:

1. Trauma comunistă e mult prea adâncă pentru a putea fi vindecată curând. Chiar dacă au trecut 26 de ani de la revoluție, lipsa culturii politice și a activismului civic se resimte chiar și acum. Românii încă nu au ieșit din starea de transă indusă de comunism și încă mai cred că politica se face doar la nivel central. Românii încă nu au aflat că schimbările importante ar trebui să se realizeze și cu sprijinul societății civile. Decenii întregi de pasivitate, subjugare și întuneric au făcut ca lumina să se întrezărească tot mai puțin în conștiința românilor. Nădejdea mea vine de la generația noastră, generație care nu a apucat să fie spălată pe creier de mașinăria ceaușistă. Dar încrederea îmi piere repede când văd că tinerii de vârsta mea nu sunt capabili să filtreze informațiile din media sau, și mai rău, au interese de genul Măruță și Florin Salam.

2. Această traumă comunistă despre care am vorbit mai sus a generat o trezire a impostorilor, care și-au dat seama că manipularea e o armă eficientă și nu tocmai greu de folosit. Astfel că părerea unuia sau altuia, care a vociferat mai mult, a devenit normă. Trasarea direcțiilor e cea mai la îndemână metodă pentru cei cu mult tupeu, atâta timp cât oamenii competenți nu iau atitudine. Oricine poate fi formator de opinie când turma nu cerne sursa informațiilor. Așa s-a format elita pseudo-intelectualității autohtone.

3. Cele două lucruri menționate anterior au dat naștere la ura de care este dominat la acest moment poporul român. Nu pot să-mi dau seama care este mai nocivă: ura izvorâtă din ignoranță sau indiferența izvorâtă din "ș-așa nu pot schimba eu nimic". E de-ajuns să citești comentariile unui articol oarecare, dintr-un domeniu oarecare, pentru a vedea ura strânsă în sufletul românului. Sistemul, sărăcia și dezinformarea stau la rădăcina urii. Degeaba ne gândim la soluții de stopare a efectelor, dacă nu venim cu soluții viabile de eradicare a problemei.

Doamne, te rog ajută-mă să înțeleg că schimbarea începe cu mine!

Întâlnire cu Liniștea

Norii parcă trec mai repede astăzi. Par niște feline înfometate. Cerul e savana unde își urmăresc agil prada. Șoferilor nu le pasă nici de nori, nici de cer, așa că roiesc permanent pe ambele sensuri de mers. Vântul îmi izbește obrazul și simt că trăiesc. Simt cum sângele o ia la vale în goana lui neînțeleasă. Pentru un moment gândurile îmi pătrund pe un alt tărâm. Pentru un moment simt Liniștea. Nu am mai simțit de ceva timp echilibrul ăsta perfect. Să fii parte din sălbăticia urbană, dar totuși să vezi, să auzi, să simți Liniștea.

L-am simțit pe El. L-am văzut pe El. L-am auzit pe El. Liniștea, echilibrul perfect e El. Am simțit veșnicia. Am simțit cum va fi acolo. Am simțit cum în mijlocul închinării nesfârșite zgomotele alcătuiesc, de fapt, Liniștea.

Din fericire, viața mea e o călătorie înspre Acasă. Și a ținut să-mi reamintească asta aducându-mi gândurile înapoi.

Mă duc să continui călătoria. Nu știu cât mai am până Acasă și nici nu-mi doresc să știu. Știu doar că Acasă e singurul loc în care-mi doresc să ajung. Și mai știu că norii îmi vor mai fi martori și la următoarele întâlniri cu Liniștea.

Umanism la ceas de seară

Umanismu-i lup bătrân, chiar zbârcit pe alocuri,

Dar în ochii oilor pare diva de pe tocuri.

Năravul nu și-l schimbă, știu că pare un sofism

Unde să cercetăm oare, ca să dăm de realism?

Omu-i calea, adevărul, și valoarea supremă.

A dat iama nebunia în epoca asta modernă.

Ai uitat că ești tărână și-n țărână te întorci

De-ai făcut din Creator o fadă albie de porci?

Minoritatea-i majoritară, că doar e democrație.

Libertatea a rămas, ca pân-acum, o utopie.

Validăm minciuna fără pic de remușcare

Nu-i așa că merităm tot ce ni se-ntâmplă, oare?

Gânduri despre tragediile ultimului an

Ceea ce s-a întâmplat aseară în Paris mi-a adus aminte de o afirmație făcută de Patapievici la o conferință susținută în Cluj anul trecut. Și, totodată, mi-am adus aminte de majoritatea evenimentelor sângeroase petrecute anul acesta: Boko Haram, Charlie Hebdo, Tunisia, Charleston, și din nou Franța. Afirmația lui Patapievici sună cam așa: "Ca civilizația modernității să se nască trebuia ca o civilizație a creștinătății să funcționeze." 

Într-adevăr, creștinismul zilelor noastre este disfuncțional. Creștinismul zilelor noastre și-a pierdut identitatea. Creștinismul zilelor noastre s-a diluat incredibil de mult. Creștinismul zilelor noatre este renegat chiar și de cei a căror ascensiune s-a făcut pe baza valorilor creștine. Creștinismul zilelor noastre este defăimat de atei, musulmani, dar și de creștini deopotrivă. Creștinismul a fost măturat și pus sub preșul postmodernismului.

Nu mai știm să ne iubim aproapele. Nu știm ce scrie în cartea de căpătâi a credinței noastre, ba chiar suntem surclasați de musulmani la capitolul cunoștințe Biblie - Coran. Unii dintre noi suntem mai mult decât toleranți în ceea ce privește răul care se petrece în jurul nostru pentru că valorile s-au răsturnat și anormalul a devenit normă. Unii dintre noi suntem toleranți pentru că ne identificăm cu postmodernismul. Unii dintre noi suntem toleranți pentru că e în trend. NOI trebuie să fim toleranți pentru că suntem învățați să-i iubim pe cei din jurul nostru și să le arătăm milă și compasiune. Însă nu suntem învățați să fim de acord cu acțiunile lor. Noi am amestecat aceste două învățături și am luat fiecare ce ne place din ele. Alții dintre noi suntem fundamentaliști și am uitat complet că niciunul nu este mai presus ca celălalt. Alții dintre noi credem că suntem singurii beneficiari ai dragostei și milei lui Dumnezeu. Alții dintre noi catalogăm și credem că le știm pe toate.

Civilizația modernității s-a născut cu un cadru funcțional al creștinismului. Civilizația modernității se prăbușește datorită colapsului creștinismului. Colaps nu înseamnă automat moarte. Dar oare ce ne trebuie pentru a reveni din nou la esență?

Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești

Un vechi proverb spune așa: Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești. Sau traducerea liberă a ultimelor evenimente: Spune-mi pe cine ai votat ca să-ți spun ce-ți poate mintea. Interpretare adaptată la nivel de țară: Spune-mi ce fel de clasă politică se află în aparatul de conducere al statului ca să-ți spun trăsăturile poporului.

Liderii politici nu reflectă altceva decât trăsăturile celor care îi votează. Pentru că în marea majoritate a cazurilor cetățenii se identifică cu aleșii lor. Deci să nu ne mirăm de actuala clasă politică autohtonă. Aproximativ 70.000 de oameni au protestat miercuri în toată țara. În același timp un milion de oameni s-au uitat la nu știu ce serial turc pe kanalul patronat de turci. Cred că alte comentarii sunt de prisos. Cred că trebuie să ne găsim propria identitate înainte de a ne identifica cu cineva pe care-l considerăm potrivit pentru a ne reprezenta interesele.

Dumnezeu să se îndure de noi toți!

Schimbarea sistemului este un proces complex

Bun, deci vrem să dăm reset sistemului din România.

Primii pași par a se face după evenimentele ultimelor zile. Este însă îndeajuns schimbarea actualei clase politice cu un suflu nou adus de tineri? Nici pe departe.

Ce înseamnă pentru mine o schimbare reală a sistemului?

În primul rând trebuie să existe o schimbare și în cadrul presei. Televiziunile, radiourile, ziarele scrise și online trebuie să aducă sânge proaspăt filtrat prin sita refuzării compromisului. Toți așa zișii jurnaliști partizani ai unui om politic sau partid trebuie să dispară de pe scenă. Jurnalismul românesc trebuie să devină obiectiv și echidistant față de formațiunile politice. Jurnalismul românesc trebuie să fie portavocea societății civile.

În cel de-al doilea rând adolescenții trebuie să se trezească la realitate. Liceul nu înseamnă răzvrătire, alcool, tutun sau droguri. Liceul ar trebui să fie locul unde îți definești principiile. Liceul ar trebui să fie locul unde să-ți dai seama că nu mai e de glumă că nu știi unde să pui o cratimă sau o virgulă. Ba chiar ar trebui să-ți fie rușine că nu ești prea familiar cu limba maternă. Este o necesitate ca adolescenții să realizeze că ei sunt fundația pe care se va sprijini viitorul apropiat al țării.

În cel de-al treilea rând discrepanțele dintre sursele de informații ale generațiilor trebuie să dispară. Copii, tineri sau bătrâni, cu toții trebuie să discearnă care sunt sursele în care poți avea încredere și care sunt doar niște motoare de manipulare în masă. Această chestiune se află în strânsă legătură cu prima chestiune prezentată - schimbarea presei.

În cel de-al patrulea rând, una dintre cele mai importante arme de distrugere a actualului sistem este cititul. Privitul la seriale turcești și la cancanuri trebuie să fie înlocuit cu lectura. Sunt pline bibliotecile și librăriile de cărți bune care așteaptă doar să fie răsfoite. Prin lectură, ignoranța își va diminua dramatic prezența.

Cel de-al cincilea rând este o sumă a celorlalte. Dacă se schimbă aspectele de mai sus, atunci cred că se va schimba automat mentalitatea șpăgară a românului. Când vom merge la medic nu vom mai pregăti plicul de acasă. Când vom merge la învățătorul copilului nu-i vom mai îndesa micile atenții de mulțumire. Când vom fi anchetați (sper să nu ni se întâmple) nu vom mai interveni pe lângă procurorii care instrumententează cazul. Într-un sistem al cărui angrenaj funcționează corect nici cei care profesează în meseriile amintite mai sus nu vor mai fi tentați să se mânjească.

Dacă credeați că schimbarea e ușoară și se face doar prin înlăturarea actualei clase politice, atunci mai gândiți-vă. Acesta e doar începutul.

Scrisoare către Traian, Vasile și Alina

Dragă Traian, Vasile și dragă Alina,

Protestele din țară nu sunt pentru voi. Cele câteva zeci de mii de oameni nu îndură frigul pentru a vă da vouă votul și, implicit, puterea. Luați-vă gândul de la așa ceva! Vă puteți șterge de lăcomia eliminată prin fiecare por. Știu că nici în cele mai frumoase vise nu v-ați fi așteptat la un asemenea sfârșit al guvernului Ponta. Știu că v-a trecut momentul de uluială de azi dimineață și că acum vă faceți socotelile. Cred că știți proverbul 'socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă'. Dacă nu-l știți, îl veți învăța acum.

Oamenii de la Universitate nu vă vor. Nici cei aflați în Piața Unirii din Cluj. Nici cei din Timișoara. Nici măcar istoria nu vrea să fiți parte din ea. Stiți de ce? Pentru că sunteți una cu sistemul. Vă identificați cu el. Voi sunteți creatorii sistemului. Voi sunteți șmecherii care ați profitat de sângele vărsat la revoluție. Voi sunteți șmecherii care vreți să profitați și de sângele vărsat acum. Voi, Traian, Vasile și Alina sunteți reflexia lui Victor, Liviu și Gabriel. Nu sunteți mai buni ca ei. Strada știe asta. Strada vă vrea și pe voi acolo unde vă este locul. La Jilava, la Rahova, la Poarta Albă, unde vreți voi. Puteți chiar să alegeți unde să vă faceți sejururile.

În curând numele voastre vor fi uitate. Veți fi doar niște amintiri neplăcute, niște indigestii după o masă copioasă. În curând politica va căpăta sens și-n țara asta. Poate că noi nu eram născuți sau eram prea fragezi atunci când gustul de plumb al gloanțelor era la felul principal. Părinții noștri cu siguranță că n-au uitat. Și ne-au insuflat și nouă ce înseamnă să nu mai poți. Ați crezut că suntem mulți da' proști. Uite că nu-i chiar așa. Suntem mulți și flămânzi, avizi după libertate. Și am realizat că țara ne-o vom lua înapoi doar când nu vom mai fi nevoiți să ne compromitem și noi cei tineri. Iar asta nu se poate atâta timp cât sunteți și voi prin preajmă.

Totuși, există o soluție chiar și pentru voi. Recunoașteți-vă vina, asumați-vă responsabilitatea și ieșiți de pe scena asta care nu vă aparține. Cereți îndurarea lui Dumnezeu peste voi!

Cu speranță,
Un tânăr sătul de voi

Patru lucruri de transmis creștinilor după evenimentul de la Colectiv

Fiind la Beliș, la o cabană cu mai mulți prieteni, nu am avut timp de Facebook. Totuși, pe la ora 3 noaptea, când ajung în cameră cu dorința de mă odihni, zic să intru pe minunata rețea socială pentru a mai vedea una alta. Rămân șocat când citesc primul articol despre ceea ce s-a întâmplat aseară în București. Pe măsură ce citesc mai multe articole șocul se adâncește.

Noaptea a trecut, ziua s-a dus și ea pe nesimțite, iar acum mi-am făcut puțin timp pentru a vedea care sunt ultimele știri pe marginea celui mai fierbinte subiect al momentului. Am rămas și mai șocat ca azinoapte când am văzut comentariile și atitudinile fraților mei creștini. Pentru aceasta doresc să le transmit câteva lucruri:

1. Argumentele trebuie să fie argumente în adevăratul sens al cuvântului. Argumentele se dau în cunoștință de cauză și trebuie să fie exprimate cât mai concis pentru a nu lăsa cale de interpretare. Dar, cel mai important, argumentele se dau după ce ai un fundament foarte stabil a ceea ce crezi. Aaa, și să nu uităm de importanța cunoașterii gramaticii și ortografiei propriei limbi. Dacă tot te bagi într-o dispută inutilă cu unul care nu-ți împărtășește crezurile, măcar nu-i da motive ca să nu-ți mai citească argumentul din cauza gramaticii și ortografiei precare.

2. Da, tinerii ăia care au ars de vii poate că nu se aflau în cel mai potrivit loc în acel moment. De fapt, conform convingerilor mele, cu siguranță nu se aflau. Dar asta nu îî cataloghează automat ca fiind sataniști. Majoritatea celor care "sărbătoresc" Halloweenul habar nu au ce origini are această tradiție și nici nu-i interesează. Ei știu doar că-i cool să fii costumat într-un monstru, iar astfel sunt acceptați de cei din anturajele lor. Nu faceți din chestia asta o exagerare nedemnă de un urmaș al lui Dumnezeu.

3. Unde-i împlinirea celei mai mari porunci din Lege? Unde-i iubirea față de Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele? Cum rămâne treaba cu "urâm păcatul pe care-l face, dar îl iubim pe el"? Poate că cel mai mare șoc l-am avut când am văzut postări de genul: "Așa le trebuie dacă îl sărbătoreau pe diavol". Așa le trebuie? De când ești tu, dragă frate creștin, la același rang cu Dumnezeu pentru a putea emite judecăți? Ce te face pe tine mai special în ochii Lui decât pe amărâtul ăla căruia îî curgea carnea de pe el? În asemenea situații cred că ar trebui să-L rugăm să aibă milă de noi.

4. Nu știi niciodată când copilul tău poate fi printre victimele unui astfel de eveniment. E bine să-i insufli copilului valorile creștine și să i le întărești prin puterea exemplului tău, dar asta nu-ți va garanta automat că acel copil se va întoarce la Dumnezeu încă din tinerețe. Știm cu toții că adolescenții sunt foarte ușor de influențat. Așa că oricând poți fi unul dintre cei care sună la poliție să vadă ce boacănă a mai făcut copilul sau, mai rău, poți fi unul dintre cei sunați de cineva pentru a-ți spune să vii să-ți identifici odrasla la morgă. Și dacă te vei afla de această parte a baricadei nu cred că-ți va fi ușor să cataloghezi.

Dumnezeu să ne dea înțelepciune pentru a putea deosebi pornirile noastre de voia Lui!

Acasă înseamnă Cluj

Clujul a început să se dezvolte din ce în ce mai mult în ultimul timp. Pe plan cultural, social, sportiv, și pe piața muncii stăm destul de bine. Am vrut să pomenesc și de infrastructură, dar până nu văd finalitatea lucrărilor care se desfășoară acum prin oraș e mai bine s-o lăsăm deoparte. Nu vreau să elogiez Clujul din acest punct de vedere. Clujul merită lăudat pentru altceva. Clujul este orașul care devine parte a identității tale de îndată ce te hotărăști să-i scormonești secretele pentru mai mult timp.

Mă aflu în Cluj de 5 ani. Mult pentru unii, puțin pentru alții. Pentru mine e îndeajuns încât să pot spune că mă aflu acasă. Poate că bănățenii m-ar numi vinitură. Nu știu cum mă numesc clujenii băștinași, dar partea cea mai tare e că m-au adoptat așa cum adoptă mii de studenți la fiecare început de an universitar. Putem spune că Clujul e centrul adopțiilor de vinituri. Doar că fiecare hunedorean, sucevean sau frate moldovean de peste Prut nu vine în Cluj pentru a  bifa în CV o facultate bună. Toți cei ce ajung pe meleaguri clujene vin ca să rămână. Practic e dragoste la prima coborâre a Feleacului.

Cum să nu te îndrăgostești de setea de cunoaștere care e aici? Cum să nu ți se îmbibe în piele vântul schimbării care bate de ceva vreme dinspre Zorilor și până înspre Someșeni? Cum să rămâi pasiv la fervoarea care se naște la fiecare început de octombrie? Unii sigur vor spune că aberez și că la fel e și-n alte orașe. Am vizitat majoritatea centrelor universitare mari din țară și niciunde inima nu mi-a bătut mai tare ca la Cluj. Poate că la București s-o învârti magiunul, dar conceptul de acasă la Cluj se învață.

Lume, oriunde m-ar purta pașii prin tine, să știi că-n mintea mea tot Clujul rămâne!

Dialog din viitor

E toamnă și tramvaiul e plin. Îmbulzeală, călători aflați sub stăpânirea rutinei, soferi agitați, și un post de radio care se aude la distanța dintre două gropi. La cât de mult a evoluat muzica românească aștept ca, din clipă în clipă, să aud un refren zicându-mi că toamna se pot uita cel mai ușor iubirile de astă-vară (nu de alta, dar toamna se numără rodul viței și fiicele bete nu-și cer iertare mamelor, nu?). În așteptarea refrenului izbăvitor aud o înjurătură cu de toate. Ce să fac? Mă mulțumesc și cu atât.

La următoarea stație, pe locurile din spatele meu poposesc doi bărbați de vârsta a doua, îmbrăcați destul de prost și care par a fi ucenicii lui Bachus. Se pare că leacul împotriva introversiei a fost descoperit, deoarece cei doi nu se opresc din a se consilia reciproc:

- Măi Nelule, îți zic io! Vadim a murit de inimă rea! Dar dacă mai trăia poate-i mai punea la punct pe hoții ăștia.
- Eee, lasă-mă în plata mea și cu Vadim! Voiai să ne împuște ăștia dacă ne prindeau cu Mona-n buzunar? Parcă așa a zis când trăia, că el dacă ajunge președinte execută hoții pe stadioane.
- Bă Nelule da' prost mai ești! Ai uitat de ce dormi in gară? Ai uitat de ce ți-a fost luată casa?
- Dorine, de ce mă ispitești? Hai să-ți zic io ceva. Întreaga viață este o sumedenie de alegeri și decizii care se impun a fi luate. Iei decizii bune, ai casă și familie toată viața. Daca faci alegeri proaste o să sfârșești contrazicându-te în tramvai cu un dobitoc, așa ca mine.
- Păi și te-am pus eu sa iei deciziile alea? De ce n-ai acționat ca atare în momentele alea?
- Dorine, hai să-ți explic cum stă treaba. Românii sunt un popor plin de oi și de catâri. Știi de ce zic asta? Ori nu ai nimic de zis și mergi cu turma, ori nu ai nimic de zis dar ești încăpățânat și ieși din turmă. Și cum se numesc ăștia care cică-s împotriva curentului? Catâri, Dorine, catâri! Ăștia-s românii! Și așa am fost și eu, de ce aș fi fost altfel?
- Dacă tu zici...Înseamnă că ți-ai tras clapa singur!
- De parcă tu ai fi făcut altfel...

Mi-am dat seama că fiecare român are puțin de Moromete în el. Tramvaiul a ajuns în stația unde doream să ajung. Am coborât și mi-am văzut de drum gândindu-mă dacă voi alege să fiu oaie sau catâr. Sau ar mai fi și o altă opțiune?

(Dialogul de mai sus este unul fictiv. Încă nu l-am auzit, dar îmi place să cred că pot prevesti unele lucruri.)

Hai să...

Hai să uităm de predicat, negru și alte ascunzișuri.

Hai să redescoperim de ce ploaia e începutul albului.

Hai să exclamăm adevăruri încinse de ora veșniciei.

Hai să ne întrebăm de ce răsăritul e întemnițat în căprui de iunie.

Hai să renegăm moartea prin moartea firii noastre.

Hai să aruncăm cu pietre oarbe în conștiința vinovată.

Hai să ne reconsiderăm poziția de lut ingrat.

Hai să dăm Olarului ce e al Olarului.

Ipocrizia - meteahnă sau artă?

Săptămâna care a trecut a fost una plină de evenimente. Majoritatea lor m-au făcut să consider că ipocrizia chiar este o artă. Unii au o înclinație specială spre așa ceva și nu se lasă până nu o arată.

Să recapitulăm:

1. După ce Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat căsătoria între persoanele de același sex, primul președinte de culoare din istoria acestui măreț stat democratic a afirmat: "This ruling is a victory for America. This decision affirms what millions of Americans already believe in their hearts. When all Americans are treated as equal, we are all more free." În aceeași zi, același prim președinte de culoare a visului american a participat la înmormântarea uneia dintre victimele atacului de la Charleston. Acolo a intonat cu pasiune versurile cântării Amazing Grace (Mărețul Har). Chiar părea că știe ce cântă. Alte comentarii nu-și au rostul.

2. Pseudo-jurnalistul Radu Banciu s-a apucat să comenteze pe marginea deciziei Curții Supreme a SUA. Iată câteva dintre spusele sale: "Întradevăr, așa se vede pe planetă, că oamenii de sexe diferite trăiesc împreună și se căsătoresc pentru ce? pentru a duce mai departe gena, pentru a contribui la perpetuarea speciei. Da? Cam asta ar fi ideea și de aici se pare că totul este ok. Așa ceva este foarte bine văzut, nu? Când de fapt o spun foarte clar și o transmit și Bisericii de peste tot din lume: nu!...Bravo lor! Îi felicităm cu această ocazie pe toți homosexualii din lume. Bravo lor! Rușine să ne fie nouă ăstora care am fost niște tâmpiți crezând că mare brânză iubirea dintre un bărbat și o femeie. Hai să fim serioși! Mi-e și jenă că fac parte din comunitatea asta!"
Și nouă ne este jenă cu jurnalismul din țara noastră! Banciule, GAY TV are un loc pregătit pentru tine!

3. Fuga lui Victor Ponta în Turcia a stârnit rumoare în tabăra social democraților. Cel care până acum ieșea în față la orice luptă politică s-a dat la fund. Știe că este încolțit și că sfîrșitul politic îi este aproape. Ceea ce m-a surprins pe mine a fost faptul că cei din PSD chiar au crezut că Ponta va fi the last man standing. Acum, odată cu arestările DNA, se văd goi în furtuna care se pare că nu va trece prea curând.

4. Când speram și eu că DNA-ul este  genul de curcubeu de care țara noastră avea nevoie, iar generația tânără are o altfel de perspectivă asupra politicii, toate așteptările mi-au fost trântite la pământ de doar câteva articole. Pare-se că președintele Clubului Studenților Liberali, Mihai Simion, promitea tinerelor aspirante la o carieră politică la nivel înalt că se pot baza pe sprijinul lui. Condiția era ca ele să treacă de un interviu desfășurat în dormitorul lui. Articolele sunt însoțite de SMS-uri și screenshoturi cu conversații de pe Facebook. Concluzia? Cercul vicios al generațiilor cu aceeași concepție despre politică nu se va rupe prea curând.

Acum mi-e mai clar ca niciodată că lumea asta nu duce lipsă de artiști. Ipocrizia a murit! Trăiască ipocrizia!